Operaţiunea „JOS PD-L“

Când e să mintă, PSD o face la fel cum se zice că fură, adică pe picior mare. O mie de kilometri de autostradă în următorii patru ani reprezintă o cantitate nemaivăzută de tupeu, care l-ar putea face şi pe preşedintele Băsescu să voteze cu Geoană.

O mie de lei salariul minim şi opt stadioane UEFA, plus
şoselele Austriei. În traducere: pâine, circ şi cel mai la modă asfalt între ele. În realitate: stimulii-cheie-ai-momentului. Ofensiva a început. PSD şi-a scos de la naftalină cea mai redutabilă armă: organizarea.
Tupeul, lăcomia, graba şi cota DNA sunt atribute tactice ale tuturor: toate partidele le-au cam deprins. Disciplina însă, capacitatea de a rămâne în interiorul unui plan obraznic, abilitatea de a-l urmări pas cu pas în interesul bandei, rămâne diferenţa specifică a PSD, neegalată, până acum, decât de planurile cincinale ale defunctului său tată comunist. Strategia globală se numeşte „Scufundaţi distrugătorul Băsescu!“ şi se desfăşoară în strâmtoarea evidentă la care s-a trezit flota PD-L după pierderea Capitalei.
Trasat cu echerul viclean al strategului rozaliu, unghiul de atac e foarte ascuţit.

Pe una din laturi stă demagogia ştiinţifică a partidului, iar pe cealaltă - neaşteptatul Oprescu. Între ele aşteaptă foamea răbdătoare a unei reţele constituite deja. Prin alianţa umorului cu hazardul, Oprescu a picat pe criza glicemică de providenţialitate a unui public multiplu dezamăgit. Într-un fel, i-a luat locul lui Băsescu în schema ludică a momentului. Instalat pe un „dacă tot a ieşit, hai să vedem ce-i de capul lui“, livrat de electoratul învins al lui Blaga, şi pe entuziasmul supraturat al susţinătorilor proprii, noul primar al Capitalei îşi primeşte raţia de bunăvoinţă nominală a postului, la care se adaugă un supliment inspirat de stilul
nonşalant şi histrionic al personajului. Acum e loc, în amabilitatea publicului, pentru orice tip de descălecare simbolică, de la Al Doilea Pache Protopopescu până la Opresque Quatorzieme, Primarul Soare. Şmecher cu acte falsificate în regulă, Oprescu s-a prins imediat.
A înţeles, în conivenţă cu planner-ii pesedişti, că recolta de simpatie obţinută la Bucureşti va însămânţa minciurian tarlaua partidului pentru culesul de toamnă. Şi s-a pus pe treabă. „Treaba“ are, de când s-a inventat alternanţa la pu-tere, două fronturi. Unul e „curăţenia“, celălalt - tăiatul panglicilor. Curăţenia a început cu directorul Administraţiei Străzilor din Primăria Capitalei, Claudiu Bălan, a continuat cu directorul Direcţiei Utilităţi Publice şi Transporturi
din Primăria Capitalei, Gheorghe Udrişte, şi cu Daniel Patentaşu, directorul Direcţiei Transporturi, Drumuri, Sistematizarea Circulaţiei din Primăria Capitalei şi adjunctul lui Udrişte. Climaxul săptămânii e aşteptat să fie ruperea contractului cu parcările Dali, o afacere
cu şuviţe blonde şi iz fanariot, cu fundal clientelar şi multă pasiune mediatică.
So far, so good, ar zice, mai mult ca sigur, Tal Silberstein, consultantul conceptului dual, undă-corpuscul, PNL - PSD, în cazul în care nea Viorel i-ar prezenta raportul la etapă. Prin îndepărtarea logică şi sanitară a agenţilor lui Băsescu din primărie, imaginea de justiţiar are gata primele tuşe. De acum toate demiterile sunt credibile. De acum urmează tăiatul panglicilor. Şi va urma, fără îndoială, „Festivalul Planurilor Şi Proiectelor Mari Anunţate Până În Alegeri Şi Finalizate Mult După Aceea Sau Poate Nicicând Dar Nu Mai Are Nici O Importanţă“.
Dar să recapitulăm aritmetica neoleninistă a zilei, în care socialismul promisiunilor imposibile plus electricitatea emoţională a lui Oprescu dau puterea sovietelor PSD-PNL-PC. Această putere, născută din bâlbâiala unei alianţe care s-a autonimicit, hrănită organizat din ideile (hreben)ciuce ale îmbogăţirii şi înmulţită prin adulter ideologic, va fi în formă maximă la toamnă. Fără mişcări spectaculoase în tabăra PD-L, mătuşa Tamara se va muta la Guvern şi, de acolo, chiar la Cotroceni. Dar, vorba lui Kurt Vonnegut: „Nu există nici un motiv pentru ca binele să nu poată învinge răul, cu condiţia ca îngerii să se organizeze la fel de bine ca mafia“.